sâmbătă, 14 aprilie 2012

Istoria covorului persan

Covoarele persane sunt poate cele mai cunoscute covoare de la noi. Acestea sunt țesute manual și provin din fostul imperiu persan si ele reprezintă o parte integrantă din viața și cultura iraniană.
Perșii sunt printre primii țesători de covoare ai civilizațiilor timpurii,
perfecționând această artă de-a lungul a secole de muncă și inventivitate.
In trecut, covorul era un element de izolare termica a cortului, mai cu seama in timpul iernilor aspre. Ulterior, acesta a devenit popular in randul regilor si al nobilimii, fiind considerat element exclusiv decorativ, asociat cu bogatia.

Unul dintre primele covoare cusut de mana dateaza din secolul V i. Ch. si a fost descoperit in Valea Pazyryk. Acesta a fost protejat de un strat gros de gheata vreme de 25 de secole. Are latimea de 200 cm, lungimea de 283 cm si numara 36 de nodori pe cm patrat. De o frumusete rara, campul sau central este de culoare rosu inchis, avand doua borduri largi, pe una fiind reprezentate caprioare, iar pe cealalta cai persani.


De-a lungul timpului arta cusutului covoarelor a fost influientata de diverse curente, acestea fiind impuse de regimurile politice aflata la putere.
La sfarsitul sec. al XIX-lea cateva companii europene si americane si-au deschis afaceri pe teritoriul Persiei si au planificat dezvoltarea acestui mestesug in intentia de a-l populariza pe pietele vestice. Sahul Reza a incurajat mestesugul confectionarii covoarelor. Aceste piese decorative sunt considerate inca piese de muzeu, impodobind palatal sau din Tehran. Fiul lui Reza, Mohammed Reza Pahlavi a promovat, de asemenea, aceasta arta, deschizand Muzeul din Tehran si sustinand comertul si exportul de covoare persane.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu